Minutul de Filosofie Uncategorized

Chemarea vocației sau doar o reacție de moment? – Minutul de filosofie 9

Spread the love

Știți deja cât de mult îmi place să mă uit la oameni pe stradă.

Nu am mai ieșit de câteva zile să mă plimb pe stradă, așa că m-am decis să ies azi.

Mergând, nu departe de zona unde stau, mă lipesc de vitrina unei librării. Citesc titlurile din vitrină și intuiesc cum ar putea fi conținutul cărții. Îmi place să fac asta la cărți.

După ce scanez cu privirea cărțile din vitrină, îmi scot telefonul pentru a căuta câteva detalii despre un autor și eventual o mică recenzie a unei cărți și deodată mă întrerupe vocea unui copil.

– Mami, bag înghețata asta în mine cu tot cu cornet.

Îmi îndrept privirea către băiat, gândindu-mă: oare ce vârstă are de vorbește așa?    Intuiesc, însă, că ar avea cam 4 ani. Ridic privirea și mă uit la mama sa care îi zâmbește, pierdută în sutele de gânduri ce îi zboară prin cap și îi ridează fruntea.

Mă întristez ușor și cad pe gânduri, gândindu-mă la mama mea.

Oare ea ce face?

DSC_4291

Gândurile îmi sunt spulberate de copilul ce fuge direct spre vitrina librăriei.

– Mami, mami! (Strigă băiatul încântat)

– Vreau cartea asta si asta. (arătând ferm cu degetul către două cărți viu colorate cu povești).

Mama sa revine în prezent și îi zâmbește băiatului, mulțumită.

– Mami, mami! (Stigă băiatul iar)

– Vreau cărțile alea. Și când cresc mare o vreau pe aia. (Arătând cu degetul în sus pe vitrina librăriei).

Curioasă mă uit la mama lui, apoi caut cu privirea cartea către care a arătat băiatul.

Era o carte groasă cu o imagine alb negru, ce o înfățișa pe Regina Maria.

regina-maria-puterea-amintirii_1_fullsize

Mama sa fixează cartea cu privirea, zâmbește uimită și îi răspunde băiatului:

– Ți le ia mama, ți le ia pe toate!

Băiatul îi mulțumește mamei din priviri, apoi mai ia o gură de înghețată, o ia pe mama sa de mână și pleacă.

Zâmbesc! Nu știu exact de ce? Oare pentru că m-am regăsit în întâmplarea asta?

Îmi plăcea să primesc cărți în dar când eram mică. Sau oare mă bucur pentru că acel copil în loc să ceară jucăriile ce erau pe cealaltă vitrină a librăriei, a ales cărțile?

Se zice că de mici avem înclinații către anumite lucruri, iar acele lucruri ne definesc vocația noastră.

Oare chiar așa o fi? Sau doar suntem atrași de niște imagini?

Baiatul va fi pasionat de istorie sau e doar o alegere de moment?

P.S – apropo de cărți!

În București, de pe data de 24 până pe 28 mai este BOOKFEST, salonul internațional de carte, ediția a XII – a, la Romexpo, pavilioanele C1, C2, C4, C5.

    Veți putea participa la peste 350 de evenimente ce variază de la lansări de carte, dezbateri și colocvii până la proiecții cinematografice și evenimente interactive.

Programul în găsiți aici: http://www.bookfest.ro/despre/editia-2017

Ne vedem acolo!

d9SktkpTURBXy9lMWUwZDFiMTg3YjM1NmIxYjhiNzI1ODI4OTZjN2JhNi5wbmeRkwLNAyYA

Cu drag,

Adelena

17991970_1513583425332358_2578796086072167900_n

One thought on “Chemarea vocației sau doar o reacție de moment? – Minutul de filosofie 9

  1. Pffff, cu uitatul dupa oameni nu m-as mai fi saturat la Roma, in Piata Spaniei. As fi stat ore intregi sa-i observ, sa ghicesc din ce tari sunt, sa-i aud cum vorbesc. Eventual sa si inteleg 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *