Iași, cel mai frumos oraș al Moldovei. Zilele trecute am redescoperit orașul copilăriei mele. Orașul în care am crescut. Chiar dacă am stat o perioadă bună din viața mea aici, nu am reușit să descopăr toate locurile. Însă, de fiecare dată când revin să îmi văd mama, mai descopăr câte ceva din frumosul nostru oraș.

Așa că, asta am și făcut. Am început cu o plimbare pe Strada mea preferată, Alexandru Lăpușneanu, unde am admirat Tramvaiul Măturătoare.

Tramvaiul Măturătoare este atestat documentar în anul 1922 în Regimul Societății Comunale de Electricitate Iași.

Ce lucruri faine sunt în Iași, nu? Las tramvaiul în urma mea și mă îndrept către Piața Unirii. Am văzut pe internet că Palatul Braustein a fost renovat și că acum se poate vizita. Poate acum și-a recăpătat frumusețea, energia și culoarea. Acum, poate are energie să vorbească și cu mine, să îmi spună istoria lui.

Recunosc, când stăteam în Iași și treceam prin Piața Uniri îmi plăcea să admir Palatul Braustein. Spre rușinea mea nu îi știam istoria. Știam doar că avea o galerie de artă la parter, unde nu am intrat niciodată.

Însă, acum, vreau să mă revanșez.

Ajung în Piața Uniri și nu pot să nu remarc Palatul. Înalt, frumos renovat, cu o cupolă de sticlă turcoaz, ce seamănă cu un om mândru cu pieptul în față, ce poartă o căciulă cu Moțoc.

Gata, că am râs destul de căciuliță, mă apropii de Palat și totul arată atât de bine. Palatul este gol momentan însă, știu că va fi transformat într-un centru multifuncțional care va include spații expoziționale, săli de conferință și alte facilități. Va funcționa și Centrul Cultural francez, britanic, german și italian.

Intru pe ușa din lateral și dau ochi în ochi cu liftul. Încă nu funcționează, dar nu-i bai urc pe scări, alergând până sus.
Prea mare e entuziasmul. Toată clădirea este goală și poate fi vizitată gratuit. Palatul este format din 3 etaje și parter având o suprafață construită desfășurată pe 2.530 de metri pătrați. 

Deci nu sunt chiar așa multe scări. Ajung la ultimul etaj și priveliștea orașului îmi taie respirația. Cât de frumoasă este panorama și cât de frumos se vede din cupola de sticlă.

Stau câteva minute să admir tramvaiele ce trec spre gară, timp în care aud Palatul cum freamătă de bucurie.

• Te-ai întors! Nu te-am mai văzut de mult! Îmi zice Palatul bucuros.
• Da, m-am întors! Am venit să te revăd și să povestim.
• Da, îmi amintesc când treceai pe lângă mine și puneai mâna pe ziduri, salutându-mă. Acum am prins puteri și putem povesti. Până acum, eram prea tristă, în paragină, fără speranța de a mai reveni la farmecul meu.
• Când am auzit prima dată că voi fi renovată și că oameni vor veni iar să mă viziteze, eram așa de fericită că până și fundația mea de piatră și cărămidă a tremurat.

• Ești fericită acum? Că ești renovată? O întreb curioasă.
• Da!!!! Da!! Cum să nu? Mă bucur că în sfârșit vin oameni să mă viziteze, că se bucură alături de mine și că își creează momente frumoase aici.
  

• Ce fain! Eu am venit să îți aflu povestea și să te vizitez. E posibil să îți fi auzit povestea undeva în treacăt însă nu știu prea multe.
• Știi că eu sunt clădirea simbol a Iașului, monument istoric și arhitectural. Sunt situată chiar aici în Piața Uniri, nu ai cum să mă ratezi. 
• Cât despre anul în care m-am născut, nu știu exact. Am auzit unele voci care spun că am luat naștere în anu 1900 și altele că defapt în 1913. În 1915 a fost inaugurată cupola. Cupola de care ziceai că seamănă cu o căciulă. Am avut cupolă,  capodoperă stilistică și arhitecturală,  inundată de lumină.
  

• Și de ce ai fost construită?
• Unii spun că am fost construită ca urmare a unui pariu al prosperului negustor Adolf Braunstein, căruia îi port și numele. Însă nu se știe exact de ce am fost construită.  Dea lungul anilor am avut mai multe întrebuințări – Am fost sediu de bancă, redacție de ziar, sediu de partid, spațiu pentru magazine și farmacii și din timpul primului război mondial, sediu al galeriilor de artă Cupola. Aici a expus, printre mulți alții și Octav Băncilă. Eram o clădire importantă, frumoasă și iubită de toată lumea. Însă am trecut prin multe.

Oftează îndelung și rememorează toate momentele grele prin care a trecut. Lumina din cupolă scade ușor și panorama spre Piața Unirii se întunecă. Un nor negru, vine să îi aline suferința, iar vântul să o mângâie.

Mi-e frică să o întreb ce s-a întâmplat, de ce totul s-a întunecat așa și de ce e atât de tristă. Însă, îmi fac curaj.

• De ce te-ai întristat? Prin ce perioade grele ai trecut?

Oftează îndelung și un moment de liniște sinistră se instalează.

• Am avut 3 momente grele în care am crezut că toate geamurile și cărămizile mă vor părăsi. Am crezut că mă voi transforma în praf și că nimeni nu va ști niciodată nimic despre mine. Exact cum s-a întâmplat cu Palatul ce îmi era vecin și cu care îmi petreceam zilele.
• Ce Palat? Întreb mirată.
• Peste drum de mine, în actuala stație de tramvai, era un alt palat, construit tot de un evreu, care se îmbogățise vânzând lumânări. A fost făcut una cu pământul! Nu a supraviețuit peste bombardamentele sălbatice ale aviațiilor americane și sovietice din 1944.
• Doar eu, Hotel Traian și cinematograful „Trianon”, actualul „Republica” am supraviețuit. Aceste clădiri îmi sunt prietene. Am avut o structură solidă. Am trecut și peste cutremurul din 1940 și cel din 1977 și la toate cutremurele care au urmat.

• Ai fost puternică! Ai rămas în picioare ca dovadă a arhitecturii frumoase ce se realiza pe atunci.
• Da! Așa e! Nu am scăpat însă, de naționalizare, iar urmașii proprietarului meu – Braunstein au emigrat în Israel. Prin anii ’70, am devenit sediul magazinului Victoria, sediul CEC și al unei cofetării. Aveam iar oameni care mă vizitau!
• Și cum te simți acum, renovată?
• Foarte bine! Mă bucur că au avut timp și de mine și m-au aranjat așa frumos! În primele zile am avut peste 1000 de vizitatori și aștept din ce în ce mai mulți!
  

• Mă bucur că ai venit să mă vizitezi! Te rog să le spui și prietenilor să vină să mă viziteze.

• Așa am să fac! Plec, acum te las să te bucuri de vizitatori și de toată gloria ta.

Nu mai zice nimic. Acum tot ce contează este că e fericită și că putem cu toții să ne putem bucura de frumusețea Palatului Braustein. Dacă nu ai fost să o vizitezi să știi că o mai poți vizita gratuit în fiecare sfârșit de săptămână, între orele 10:00 și 15:00, cu sprijinul de specialitate din partea personalului Muzeului Municipal ”Regina Maria”.

Iar ca o mică informații interesantă, bonus, ce am auzit și ce am găsit și pe internet:

”Braunstein a inventat hârtia de țigări. Mai bine zis, el a venit cu ideea pachețelului mic de foițe pliate și întrepătrunse. Scoți una, iese automat și jumătate din următoarea. Simplu, nu? E același principiu aplicat la scutecele pentru copii sau la pachetele de hârtii pe care le găsești prin toaletele barurilor pe post de prosoape. Ei, Braunstein al nostru și frate-su au fost primii care s-au gândit la plierea hârtiuțelor. Și s-au îmbogățit. Au profitat și de orgoliile clienților. Au scos o marcă proprie de țigări, cu pachet color, „Dorobanțul”. Nu „Abraham”, nu „Isaac” sau „Iacov”. ”Dorobanțul”, ca să prindă la public, că războiul de independență era încă proaspăt în memoria publică.” – Info – https://www.ieseanul.com/


Dacă ai vizitat și tu acest Palat, spune-mi în comentarii dacă ți-a plăcut sau dacă vrei să îl vizitezi.

Cu drag,
Adelena